Eu cred  ca noi, oamenii, avem talentul extraordinar de a cauta repede altceva la care sa ne gandim, altceva care sa ne ocupe putinul timp care ne ramane dintr-o zi de lucru, ceva care sa ne macine gandurile si sufletul poate.

Si tot asa,  avem dorinta dupa dorinta, si ne trezim la un moment dat ca avem o varsta onorabila, si nu stim cand a trecut atata timp, si incepem sa gasim explicatii logice, si ne chinuim sa intelegem cum  se contracta timpul, doar doar  sa  gasim un motiv ca sa nu fim noi vinovati ca nu stim sa traim.

Dar e clar ca numai noi suntem singurii  vinovati de aceasta problema. Daca am sti  cand sa ne oprim cu dorintele, cu gandurile urate, cu pierderea vremii, am avea o viata mult mai linistita si demna de notat in memoria noastra de foarte lunga durata.

Acum sa trecem si la fapte.

Intr-o  zi frumoasa de vineri, ma indreptam cu multi km/h catre partea de  Est a Romaniei. Am exgerat putin, nu asa multi km/h, pentru ca vitezomana nu sunt, spre disperarea colegilor din trafic. Despre multimea de idioti din trafic nu are rost sa povestesc, toata lumea ii cunoaste, toata lumea ii injura, toata lumea ii claxoneaza, asa ca nimic nou sub soare.

Dar am mai vazut si alti tampiti, decat cei mentionati mai sus. Dupa cum spuneam, in lunga mea calatorie catre o alta zona a tarii, am avut ghinionul, pentru ca dupa cele intamplate m-am indispus complet, sa fiu in spatele dubitei cu numarul de inmatriculare VS-30-SAF. La un moment dat, am vazut zburand pe geamul din dreapta al masinii ceva din care iesea fum, pe care am banuit-o a fi o tigara. Pe trotuar in dreptul masinii mele era o tipa care se grabea catre o destinatia-i proprie. “Tigara” a cazut exact in fata tipei, la o palma de  picioarele ei. Mi-am spus ca este un gest foarte urat si chiar periculos, ii putea cadea tigara aprinsa in cap, de exemplu. Dupa 2 secunde, timp in care biata fata a avut timp sa puna pasul peste “tigara”, stupoare. Era o pocnitoare. Cred ca era una mai elaborata, pentru ca a apocnit de vreo 3-4 ori. Nu cred ca va imaginati cam cat de tare s-a speriat acea fata. A tipat, a sarit de pe un picior pe altul, pentru ca  nici nu stia ce o lovise.

Am ramas  foarte surprinsa si dezgustata. Am depasit respectiva dubita, si am fost tare curioasa sa aflu cum arata persoana  care a facut acest gest incalificabil. Era un barbat de vreo 50 de ani. Mirarea mi-a fost si mai mare in acel moment, pentru ca am realizat ca nu numai tinerii sunt tampiti, si persoanele mai batrane sunt la fel.

Nu cred ca mai e nevoie de alte comentarii in ceea ce priveste mintea oamenilor.

De la discutia asta s-a ajuns mai departe. Prietena mea se intreba de ce sunt atatea persoane care nu  par sa fi avut vreodata o problema in toata viata lor. Care sunt extrem de linistite si optimiste. Care nu sunt incercanate  ca urmare a unei nopti petrecute  intre batiste.  Motivul principal este  pentru ca sunt indiferente, desi au si ele probleme, ca doar nu e om fara probleme. Evident, ii excludem pe cei care sunt tinuti in puf de parinti, pana la adanci batraneti si care dupa disparitia protectorilor financiari si spirituali, raman totusi cu o avere considerabila, deci siguranta financiara va dainui toata viata lor. Ne referim strict la muritorii de rand. Si as merge si mai departe la a spune ca au si o doza considerabila de nesimtire. De ce sa sufar eu ca i-am raspuns cu aceeasi moneda unei persoane care oricum imi gresise? Sau, de ce ma intereseaza pe mine ca nu sunt suficienti bani de cheltuiala atata vreme cat am chef sa imi cumpar acea haina magnifica?

La acest raspuns am primit o alta intrebare: pai daca treci prin viata precum gasca prin apa, cum te mai poti bucura de frumusetea unei zile de primavara, de rasaritul soarelui  intr-o zi de vara, de brazii troieniti, de intalnirea cu niste prieteni dragi? Foarte simplu, pentru ca  fiecare isi definesti in stilul propriu viata. Pentru mine viata inseamna sa ma bucur de fiecare nimic si sa petrec tot timpul cu ce dragi, pentru altcineva viata inseamna sa mearga la servici si sa devina foarte bun in ceea ce face,  pentru altii a avea o viata buna inseamna sa stai toata ziua plecat de langa familia ta. Sunt atatea moduri de a interpretata “o viata frumoasa”, cate persoane sunt pe glob.

Asa ca, nu va mai raportati la cei din jur. Traiti-va propria viata, in modul dorit, fara nici un regret!

Dar sunt si situatii care ne afecteaza sanatatea in mod direct.

Pentru ca platesc CAS-ul, ca doar este  obligatoriu, nu,  am mers la medicul de familie sa imi ridic vaccinul antigripal. Dna doctor, foarte draguta, mi-a spus ca inca nu a venit si mi-a  dat  un alt termen la care sa merg sa il ridic. Asa am facut. La termenul stabilit am mers iarasi la cabinet. Si ce credeti ca am aflat? Desi, trebuia inceputa vaccinarea populatiei impotriva gripei sezoniere, Casa de Asigurari de Sanatate nu a trimis vaccinul catre medicii de familie, pentru ca sefa de la CAS a demisionat, din motive POLITICE. Vaiiii, dar ce surpriza! Nu inteleg cu ce suntem de vina, noi, muritorii de rand. De ce trebuie sa suferim noi ca cei mari nu isi aleg bine partidele sau cine stie ce au ei de impartit. Ca ti se schimba seful din astfel de cauze, nu e asa o tragedie, dar sa nu iti poti proteja sanatatea din cazua unor idioti, e groaznic.

Dar, … ce sa faci daca si-a gasit gripa porcina sa isi faca aparitia intr-un an electoral?

Este foarte adevarat ca toti ne pricepem sa teoretizam, insa cand vine vorba de practica nu ne mai descurcam asa de bine. Fiecare dintre noi s-a confruntat cu astfel de situatii. Ma supar cand cei din jur fac greseli fata de mine, mi se pare ca eu la randul meu parca nu am gresit asa de rau fata de ei, dar pana acum am reusit sa tolerez. Si de fiecare data am trecut cu vederea greselile celorlalti si asta numai pentru ca m-am gandit ca la un moment dat cu siguranta am gresit si eu fata de persoana respectiva. Si m-am mai gandit ca nimeni nu este perfect, toti suntem sortiti greselii, deci nu voi intalni niciodata pe cineva caruia sa nu am  ce sa ii tolerez, pentru ca nu imi va gresi.

Si din aceast frumos cuvant TOLERANTA se nasc altele, fara de care nu am reusi sa avem o raza de lumina continua in viata noastra: respect, dragoste, frumusete, iertare. Nu cred ca se poate trai fara dragoste, fara respect, si, mai cu seama, fara iertare… Si, mai ales intr-o astfel de societate, cand dainuie invidia, mandria, ura, egoismul, trebuie sa invatam sa fim toleranti. Numai asa vom avea linistea sufleteasca de care avem nevoie pentru a merge mai linistiti si mai increzatori catre viitor.

Nu o sa spun care partid se ocupa cu astfel de marsavii, pentru ca sunt convinsa ca  toate partidele procedeaza la fel. Nici unul nu este cu mai multe scrupule decat celalalt.

Tocmai am aflat ca un partid, sa il numim in  continuare “partidul”, si-a racolat oamenii, sa ii numim in continuare “convingatori”, care sa il ajute in aceasta campanie. Si sa se asigure ca oamenii o sa isi faca treaba asa cum trebuie, ca o sa convinga suficiente persoane cu drept de vot sa puna stampila pe cine trebuie si nu pe cine vor oamenii, a apelat la ochiul dracului-la bani. Adica a cumparat niste oameni din popor care sa ii ajute in demersul lor murdar.  Oamenii au intrat in jocul lor dat fiind faptul ca e vorba de niste bani. Nu o sa spun despre ce suma este vorba, pentru ca se pare ca nu e suma fixa. E ca in asigurari, comision in functie de vanzari. Suma de pornire a fost una modica, doar cat sa ii atate pe oameni, insa li s-a spus ca acesta este abia inceputul. Deci cu cat vei convinge mai multi oameni sa voteze cu ….., cu atat buzunarul tau va fi mai plin.

Si asta nu este tot. In fiecare saptamana, “convingatorii”, vor primi cate un produs pe care vor trebuie sa il imparta familiilor care au obiceiul sa mearga la vot. Si ca sa nu se rutineze nimeni, vor veni cu tot felul de obiecte necesare la casa omului. In toata aceasta campanie, “convingatorii”, vor trebuie sa racoleze alti ‘convingatori”. Un fel de joc piramidal. Si toti acesti “convingatori” au voie sa voteze doar dupa o anumita ora, asta nu am reusit sa inteleg de ce, si in cazul in care unul din ei nu merge la vot, the head of “convingatorilor”, va merge personal la el sa  il faca sa se razgandeasca si sa vina sa puna stampila pe nenea …., numai de ei stiut.  Asta ca sa nu mai spuna nimeni ca e usor sa faci campanie electorala.

Se pare ca atunci cand vine vorba de campanie, nu mai este criza. Grav, foarte grav!

Dar nu asta este ideea. Am fost placut surprinsa cand m-a sunat mama fetei sa imi povesteasca motivul pentru care vrea sa o pregatesc. Era constienta ca fata ei stie putin si are nevoie de ajutor, nu ca are o mica problema trecatoare, dar e un geniu totusi. In genral parintii nu concep ca ai lor copii nu sunt prea destepti. Ei dau vina pe orice altceva, ba ca nu au fost suficient de atenti, ca nu le-a explicat bine proful, ca a facut galagie colegul din spatele clasei si nu s-a putut concentra plodul, ca metoda adoptata de cel de  la catedra nu e cea potrivita etc. Hei, dragi parinti, v-ati gandit vreun moment ca atat  poate creierasul copilului dumneavoastra?

Sa termin de povestit despre aceasta mamica model. Mi-a spus ca vrea ca fiica ei sa se descurce la scoala, nu vrea sa mearga la olimpiada cu matematica pe care o face in particular.  Oricum fata ei, deocamdata, si-a gasit un drum in viata, daca se poate spune asta, desi e putin prematur. Ploadei ii place mult karate, si se ocupa de asa ceva. Urmeaza sa dea examenul pentru centura. Pentru parintii acestia, asta este mai important, ca fiica lor sa faca ceva ce ii place, nu sa stie matematica de  10 sau chimie sau orice alta materia la scoala.

Citeam de curand ceva de genul: “Nu exista un chin mai mare pe lumea asta, decat sa fii obligat sa faci ceva ce nu iti place!”

Felicitari unor asemenea parinti!

Prima data am fost la Nunta In Basarabia. Un film frumos, amuzant, ca doar a venit in cadrul festivalului de comedie. L-am votat cu nota 4 din 5, la final. Mai multe despre fiecare  film in parte o sa povestesc in posturile urmatoare.

In revista pe care o primeai la fiecare film, aparea un  top cu  preferintele spectatorilor. Neavand alta modalitate de a alege filmele la care sa mergi,  am decis ca urmatorul film sa fie cel de pe primul loc in topul respectiv. Zis si facut!  Dat fiind faptul ca depindeam intru totul de ora la care se difuza filmul, alegerea filmelor a fost mai greu de facut.  Totusi am ales sa merg la primele doua filme din top: 12 intr-o cutie, Cealalta America. Pe langa astea am mai ales un alt film, care era pe la mijlocul topului, dar care suna bine-The wrong Mr. Johnson.

Cred ca ati retinut cum erau filmele in topul facut de spectatori. Noi ca oameni suntem  foarte diferiti. Stiam asta, dar cu trecerea timpului apar mai multe dovezi in acesta privinta. Si nu numai ca suntem foarte diferiti dar suntem si destul de ciudati. Ciudati in alegerile pe care le facem, ciudati in gandirea pe care o avem in diferitele situatii pe care viata ni le ofera, ciudati in comportament, ciudati….

Care a fost acel ceva care m-a facut sa ma gandesc la gusturile diferite pe care le au oamenii? Topul despre care vorbeam. Am fost socata dupa ce am vazut filmul pe care lumea l-a considerat a fi cel  mai bun. Pentru ca si eu si sotul meu am fost destul de dezamagiti. In primul rand nu a fost comedie si in al doilea rand a avut prea multe scene sexuale. Filmul de care am fost dezamagiti este Cealalta America. Despre filmul de pe locul doi, 12 intr-o cutie, numai cuvinte de lauda. Si-a meritat locul in top. Despre filmul din mijlocul clasamentului, The wrong Mr. Johnson, pot spune ca  a fost la inaltime. Din punctul meu de vedere  a fost plasat gresit in top.

Deci clar gandim tare diferit si avem gusturi si mai diferite.

Duminica, am iesit in oras, seara, imbracata  mai mult de vara. Ieri, marti, a trebuit sa ies din casa cu niste treaba. Ploua ingrozitor de tare. Sa mai spun ca era foarte frig, incat cu o tinuta de toamna mai rece, am tremurat?

Daca stai bine  si te gandesti, e normal sa ploua. Doar asta e perioada cu multe precipitatii, de cand lumea si pamantul, nu doar de anul asta.  Si e normal sa fie si  mai racoare, ca doar e toamna. Si am crezut ca sunt eu imbracata prea subtire si de aia tremur. Deci pentru ieri, sa spun ca a fost o zi normala de toamna mai uricioasa .

Aseara, cand ma duceam acasa, am  constatat ca acea ploaie tipica  anotimpului in care ne aflam, s-a transformat in lapovita.  Deja ma minunam ca e ciudata vremea. Cand insa am deschis geamul, m-am simtit ca in Vrajitorul din Oz. Asteptam sa se ridice blocul de la nivelul solului, asa de tare batea vantul.

Inainte de culcare, am luat inca o data timpul probabil. Si nu mi-a venit sa cred ca afara ningea si viscolea zapada ca iarna. Bineinteles ca florile mele erau in balcon, conservele de iarna tot acolo, masina nu avea lichid de parbriz de iarna, si tot tacamul.

Dimineata cand am plecat de acasa, totul era alb, foarte frig, inca ningea …. Nu pot spune ca sunt prea multmita de asta, dar  cu cine sa ne certam ca sunt 4 anotimpuri si se mai schimba si clima?

Ce mi-a reaminitit de curand despre aceste lucruri, nu tocmai placute? Este vorba despre fantana “dansatoare”  din Cluj-Napoca.  Anul trecut a fost inaugurata. Foarte frumoasa, inaugurare frumoasa, deci toate au fost ca la carte. Anul trecut am fost de cateva ori acolo,  mi-am dus si parintii, fratii, catelul, purcelul, tot. Anul acesta in schimb nu am reusit sa ajung. Pana acum cateva zile in urma.

Cu mult elan, am plecat de acasa spre fantana. Am asteptat cu nerabdare ora de incepere a programului muzical si “dansator”.  Trebuia sa se faca destul de tarziu, pentru a se face intuneric. Sunt si niste luminite frumoase pe acolo pe la fantana si cel mai bine se vad seara. Trebuie rectificat, asa era anul trecut.

Ora 8 a venit, fantana a pornit. Dar stupoare… Muzica abia se auzea. Trebuie sa te pozitionezi destul de aproape de o boxa, pentru a auzi muzica. Insa nu era nevoie de muzica, pentru ca oricum nu avea nici o legatura ritmul cu ceea ce facea fantana. Biata de ea, trebuia sa se zbantuie si ea acolo, in ritm, dar nu a reusit sa atinga aceasta performanta. Luminile din fantana nu mai mergeau toate, una din ele plutea in derizoriu pe acolo, mai erau doar putine tasnitori, care oricum erau contra timp. Era clar ca nu se petrecea  in ritmul muzicii. Si nenea politaiul comunitar, care statea acolo, evident de vorba cu altcineva, nu a putut face nimic in acest sens. Cred ca macar putea sa sincronizeze muzica si cu  tasnitorile. Dar, evident, nu l-a interesat. Ca doar e vorba de niste romani…

E greu. In ritmul asta nu ajungem acolo unde aspiram. Poza de mai sus este de la inaugurare.